…Mole Antonelliana este de departe cea mai impresionanta cladire din Torino…constructia lui a inceput in 1863 proiectul fiind realizat de catre Alessandro Antonelli… initial cladirea trebuia sa aiba 47 m dar proiectul a fost modificat astfel incat astazi in forma sa finala cladirea are o inaltime de 167 m… ca si destinatie initiala, cladirea trebuia sa fie o sinagoga structura fiind apoi cumparata de administratia locala care i-a schimbat si destinatia… simbolul orasului Torino gazduieste in interiorul sau Muzeul National al Cinematografiei…o plimbare prin cinematografia din toate timpurile…scene din film recompuse, fotografii cu scene celebre, tinutele celor mai mari actori din istoria cinematografiei, efecte speciale…toate aceastea la in loc iti dau o senzatie unica…dar cea mai extrema senzatie este calatoria cu liftul din sticla, care pe parcursul a 59 de sec cat ii ia sa ajunga la inaltimea de 85m unde este terasa, iti ofera o viziune panoramica de neuitat a cladirii…zborul de aproape un minut este doar inceputul, pentru ca odata ajuns pe terasa am avut parte de o priveliste senzationala…
©2009 EVF. All Rights Reserved.
.
Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.
Imi place Mole, culorile
sunt interesante foarte.Imi evoca bomboanele fondante.:)
Am vizitat si eu Mole Antonelliana. Superb! Eu am fost acolo sus, deasupra lumii la sfarsitul lui noiembrie 2006. Am trecut prin liftul de sticla ca printr-un filtru de vise, am expirat golul de aer din stomac, am ajuns sus, am simtit aerul racoros la subrat, m-am uitat in jos si dintr-o data vertijul!… Eram mica si mare in acelasi timp… frica se confunda cu fascinatia orasului… si ma miram… Apoi am coborat printre aceleasi desene proiectate pe pereti, am ajuns la caldura scaunelor rosii cu difuzoare, la ecranele ce impanzeau tot “museo del cinema”, am admirat decoruri ( alien-ul mi s-a parut cel mai funny, casa anilor
February 23, 2007 at 4:02 am‘60, mad science room, camera cu desene animate, barul western), am urcat per pedes spirala pazita de tablourile ce reprezentau personaje celebre de film si apoi iarasi… vertijul! Am coborat incet, cu pasi mici
si nesiguri, am trecut pe langa ” Cafe di Torino”, am iesit prin barul futurist unde si meniul era in functie de filmul preferat, si in sfarsit afara! Era deja noapte
, arabii isi strangeau lucrurile, nu mai vindeau nimic…mirosea a Craciun si a piatra arsa! Plouase! Te-am luat de mana si am privit garda de la Palazzo Regale. Luminitele de pe strazi se aprind si acum in mine… mirosea a sandvisuri si a tramvaie vechi. Da! Plouase…bancile din lemn musteau de apa! Aer caldut, aburi de cappuccino si ratacire! A trebuit sa plec… “La dracu, mi-am zis. O sa revin!” .. si uite ca revin ..printr-o farama din tine!(pozele sunt firimituri din tine pe care le-am gustat cu placere. Multumesc pentru
festin!)